Toată istoria noastră, porneşte de la Leonte Bazarcă, un răzeş gospodar de prin părţile Neagra Şarului, care ca orice om şi bărbat normal, se îndrăgosteşte de o tânără frumoasă – Dochiţa, cea din stanga fotografiei a doua, rămasă fără de părinţi  şi crescută de o mătuşă cam aspră. Tocmai de aceea, văzând Leonte că mătuşa fetei nu se lăsa înduplecată spre relaţia lor, într-o seară vine călare şi o fură, după care şi-o face femeia sa. Leonte şi cu Dochiţa au avut sute de hectare de teren, fiind printre cei mai bogaţi răzeşi din zonă.

Gospodar cum era şi om corect, săritor la problemele altora, este ales primar al comunei. În timpul primului război, reuşeşte să scape de un pluton de soldaţi austroungari şi să se refugieze după linia ce demarca graniţa cu imperiul. A pierdut aproape totul, dar harnic cum era, a luat-o de la zero şi prin muncă a reuşit să îşi refacă averea.

Pe terenul său unde s-a refugiat din calea austroungarilor, undeva pe una din culmile dealului, a săpat o mică „peşteră” unde s-a ascuns din faţa urgiei. Aici lângă această vizuină, peste o sută şi ceva de ani, Liviu, Petrică şi cu părintele lor, au ridicat pensiunea Casa Răzeşului, în cinstea lui Leonte, bunicul şi  din ziua de azi.